duminică, 24 mai 2009

Mazzy Star

Intrerupem programul obisnuit de review-uri pentru un scurt moment de inspiratie.

Astazi cand ma uitam la un episod din House MD ma gandeam la modul in care regizorii reusesc sa imprime tristetea sau dramatismul dintr-un final de episod sau de sezon. Am ajuns la concluzia ca desi actiunea poate fi dramatica, starea telespectatorilor nu este asa usor atinsa de o intamplare trista despre care stiu ca nu este reala. Deci trebuie sa mai fie un element, cel mai puternic element, care sa imprime senzatia aceasta. Raspunsul l-am gasit la sfarsitul episodului in melodia Into Dust interpretata de artista Mazzy Star (o domnisoara de care nu am auzit niciodata pana acum). Aceasta melodie transpune cat se poate de vivid epilogul acelui episod. Nu am putut sa ma abtin si am cautat intregul album si il ascult incontinuu. Sunt fascinat de el. Va recomand sa ascultati aceasta melodie, care in afara de sentimentele transmise in contextul serialului, este foarte placuta si linistita pentru o ascultare de zi cu zi.

Mazzy Star - Into dust


luni, 18 mai 2009

Ally McBeal






Opinie

Tristete, bucurie, fericire, ingrijorare, exaltare, enervare. Ally McBeal te poate trece prin toate aceste stari in decursul unui singur episod. Trebuie sa fie serialul care implica publicul in masura cea mai mare dintre toate pe care le-am intalnit pana acum. Nu poti sa privesti impasiv, nu poti ramane rece si detasat, in casa ta. Personajele iti intra pe sub piele, intamplarile lor de zi cu zi reflecta trairi asemanatoare din viata ta, nu razi DE ei, razi CU ei. Dovada cea mai buna a atasarii publicului sunt miscarile de protest, pe Internet dar si in realitate, impotriva inchiderii serialului. Un spin-off (serial cu personaje comune dar actiune usor diferita) numit "Ally" a fost pornit din aceasta cauza. Serialul nu exceleaza in montaj, efecte speciale, casting faimos sau domenii asemanatoare, dar valoarea lui poate fi vazuta in dedicarea publicul ce il urmareste. Ma gandesc oare pentru cate seriale ati fi in stare sa iesiti in strada sau sa organizati actiuni de protest? Eu nu pot numi altul. Dar publicul se ataseaza in primul rand de personaje si aceste un serial in care fiecare om are un personaj favorit. Nu poti sa nu te indragostesti de ei cu micile lor tabieturi, fixatii si probleme. Ciudatul Cage, arogantul si afemeiatul Fish, Ally, Nelle sau Elaine, unul dintre aceste personaje in mod sigur va este pe plac, devine un "favorit".
In final, este un serial electrizant, nu poti sa te desprinzi de el dupa primul episod, si nu vrei sa te gandesti ca te apropii de ultimul. 9.5/10, cu coronita. A, si personajul meu favorit este Cage.


Trailer-ul serialului il puteti urmari aici.

Adăugaţi videoclip

Two and a Half Men




Opinie

Multi au spus ca orice serial de comedie este la fel ca oricare altul. Si dintr-un punct de vedere al structurii si complexitatii personajelor au dreptate. Dar individualitatea unui sitcom nu sta in aceste elemente, nici in firul epic antrenant, ci in fiecare situatie amuzanta in parte. In vreme ce la celelalte seriale am accentuat faptul ca fiecare episod este o piesa intr-un puzzle de proportii nelimitate, la serialul de comedie fiecare episod este aproape de sine statator, in afara de mici implicatii in episoade viitoare. Si nici Two and a Half Men nu iese din acest sablon. Singurele lucruri pe care le poti schimba intr-un sitcom sunt locatia, personajele si tematica glumelor. Aceste trei lucruri individualizeaza comicul si tot ele sunt responsabile pentru apropierea de audienta. Daca publicul nu se identifica cu vreunul din personaje atunci din start interesul lui va fi mult mai scazut, un caz posibil in acest serial. Familia prezentata este atipica, relatiile din cadrul ei sunt, de asemenea, deseori atipice, reducand potentialul de a rezona cu publicul, dar crescand umorul situational. Parerile pe care le-am colectat pe aceasta tema sunt impartite. Desi este apreciat ca fiind amuzant si relaxant, o distragere a atentiei fara sa fie nevoie de o gandire prea intensa, totusi, nu faci eforturi pentru a il urmari episod de episod si nici nu amani alte lucruri in favoarea serialului. Dupa mine, daca nu poti sa prinzi publicul, inseamna ca la fel de bine se pot uita la un serial de comedie concurent si sa se amuze la fel de bine. Amuzant de felul lui, dar in nici un fel convingator, 6/10.



Intro-ul serialul il puteti vedea aici:




Stargate SG-1




Opinie

Stargate este serialul de suflet al copilariei mele, asa ca va rog sa va asteptati la un review partinitor si complet favorabil acestui serial, un fel de Star Trek adaptat rigorilor si gusturilor din anii '90. Serialul Stargate practic a creat "echipa" de personaje centrale, fiecare cu caracter si personalitati complementare. Inspiratie pentru multe seriale ce au urmat, modelul acesta de echipa aduce mai multa credibilitate si face ca realizarile fantastice ale personajelor sa fie intr-un fel justificate. Mai mult, natura science-fiction a serialului lasa loc pentru o dezvoltare imensa, producatorii si scenaristii avand mana libera in a prelungi serialul fara a plictisi publicul. Intotdeauna se poate adauga ceva nou care sa fie in completa armonie cu universul serialului. Probabil din aceste motive a si rezistat timp de 11 sezoane si a creat 2 filme si inca o serie, Stargate Atlantis (care inca mai ruleaza si este la sezonul 5). Accentul este pus in mod echilibrat asupra personajelor si asupra realizarilor, alaturi de o baza solida de personaje secundare recurente. Desi nu are o tangenta vizibila cu lumea de zi cu zi, la o analiza mai atenta, toate elementele "galactice" din serial sunt o alegorie la diverse momente din istoria Pamantului. Un stimul atat pentru cei in cautare de actiune si suspans, dar si pentru cei care doresc un serial mai "cerebral", care sa aiba si un substrat asupra caruia sa poti reflecta. Imi este greu sa descriu un public care sa nu poata gasi ceva interesant in Stargate. Nu voi da o nota acestui serial (pentru
ca in mod sigur ar fi un 10+), dar va recomand sa incercati macar cateva episoade; veti fi captivati foarte usor de ritmul alert si posibilitatile de speculatie nelimitate.

Intro-ul Stargate SG-1 il puteti vedea aici:


CSI: Las Vegas

Link-ul pentru tvrage.com


Opinie

Serialul de criminalistica prin excelenta, CSI: Las Vegas a fost primul din seria CSI si de departe cel mai popular. Nu a fost primul, nici macar printre primele. Si totusi a strans audiente de milioane de telespectatori si o gramada de fani. Poate datorita personajelor carismatice, poate datorita situatiilor inedite in care sunt aruncati Gil Grissom si echipa sa episod de episod. Poate tot acest amalgam de conditii care lasa impresia ca ai invatat ceva, ca ai capatat cunostinte practice pentru viata de zi cu zi. Reteta cu siguranta exista, caci producatorii au generat si alte versiuni ale CSI-ului original cu succes aproape la fel de mare dar cu echipe aproape identice din punct de vedere al personalitatilor si caracterelor. Din punctul meu de vedere, CSI e grozav pentru ca fiecare se identifica foarte usor cu unul din membrii echipei. Fie ca este vorba de enigmaticul si inteligentul Gil Grissom sau materna si sentimentala Katherine, ori poate baiatul crescut in ghetou Warrick Brown, toti cei care urmaresc acest serial isi gasesc un personaj favorit, de suflet, pentru care sufera si se bucura la fiecare episod. Desi ceea ce noi consideram acum ca fiind stereotipii se regasesc din plin in CSI, trebuie punctat faptul ca multe dintre ele au ajuns cunoscute ca stereotipii numai din cauza utilizarii lor in acest serial si altele contemporane cu el. La vremea lansarii lui, a stabilit noi limite in ceea ce priveste genul serialului politist, un gen care mereu pare perimat si la un pas de a fi aruncat la cosul de gunoi, dar totusi de fiecare data se gaseste cate cineva sa reuseasca sa stoarca ceva inedit si interesant din el.
Nota 8/10. Oare cand o sa am si eu norocul sa vad un serial cu adevarat original care sa creeze drumuri si nu sa asfalteze poteci demult batute?


Intro-ul CSI: Las Vegas:


sâmbătă, 16 mai 2009

Numb3rs


O mica schimbare in structura post-urilor: avand in vedere ca site-uri precum tvrage.com imdb.com sau tv.com prezinta detalii tehnice ale serialelor in cauza, consider ca nu este necesar sa le postez si eu, ci doar voi redirectiona pe acele site-uri. Opinia personala si review-ul vor continua sa existe la fiecare serial.



Opinie

O perspectiva interesanta asupra unui subiect intors pe toate fetele de seriale precum CSI, Shield, NYPD Blue si multe altele. Ineditul abordarii, utilizarea matematicilor avansate in calcularea actiunilor infractorilor, pune toata aceasta urmarire specifica serialelor politiste intr-un plan secundar. In ton cu majoritatea serialelor de televiziune incepute la sfarsitul anilor '90 si inceputul secolului 21, accentul se muta vizibil de pe actiunea serialului pe complexitatea personajelor si reactiile lor in situatii de criza, cat mai realiste. Relatia dintre cei doi frati, Don si Charlie, se apropie foarte mult de una reala, cu fericire si suparare in egala masura, complexe de inferioritate si tensiuni ascunse. In plus, numarul mare de episoade "iesite din sablon", care au implicatii mai profunde decat cazul criminalului in cauza, creeaza o retea de relatii ascunse intre toate personajele asupra carora producatorii nu ezita sa speculeze de cate ori au ocazia. De multe ori, intriga cea mai interesanta apare ca rezultat al unor interactiuni anterioare intre personaje, lucru complet firesc, dar trecut cu vederea de multe alte seriale. Astfel, Numb3rs castiga lupta la categoria realism si naturalete, dar si la capitolul personaje, fiind mai degraba asemanator cu o carte decat cu un serial cu episoade individualizate. Insa problema de a trata un subiect atat de comun fata de care nu poti devia destul de mult ii reduce intr-o mica masura atractia pentru publicul satul de atatea seriale politiste. 
Nota finala: 10/10 daca nu ati vazut alt serial politist, 9/10 daca ati vazut unul, iar in caz ca ati vazut peste 2 seriale diferite pe tema aceasta, ma indoiesc ca veti avea rabdarea sa il urmariti.



Intro-ul primului sezon poate fi urmarit aici:



Introducere

Cu aceasta postare ia nastere blogul meu personal. Mult a durat pana sa incep unul, in parte din cauza ca nu aveam nevoie si in parte pentru ca nu ma puteam decide ce sa scriu pe el in caz ca l-as face. Oricare dintre pasiunile mele si-ar putea gasi loc pe un blog, dar pana acum nu m-am decis care sa fie cea norocoasa.

In cele din urma serialele TV au castigat, mai mult din cauza ca multi altii au acest interes si probabil ar fi mult mai util si mai citit decat un blog pe tema jocului de bridge. Pe  acest blog intentionez sa postez date, review-uri si opinii ale unor seriale de televiziune urmarite sau pe care le urmaresc in mod curent. 

Daca va obositi sa vedeti macar un episod dintr-un serial recomandat de mine, o vad ca pe o mica victorie, indiferent de comentariul critic pe care il lasati dupa aceea (spre exemplu "tocmai  m-ai facut sa pierd 45 de minute din viata, te urasc blogger idiot ce esti!"). 

Cu acestea fiind spuse, sa inceapa post-urile. Vizionari placute.

House M.D.




Tema
Actiunea centrala a serialului se desfasoara in jurul sectii de diagnosticare din cadrul spitalului Princeton General, unde Dr. Gregory House si echipa sa de specialisti trateaza cazuri medicale foarte complexe si rare, deseori incalcand legea si protocoalele spitalului pentru a putea salva viata pacientilor.

Personaje
- Dr. Gregory House (Hugh Laurie), personajul central al seriei, un doctor genial, nonconformist si dedicat profesiei ce lupta cu si fara voia celor din jur pentru a-si salva pacientii. Trist si mereu nefericit, cinicul doctor isi ascunde sentimentele incercand sa munceasca detasat si obiectiv, fara macar a vedea pacientii pe care ii trateaza, dar de multe ori apropierea este inevitabila.
- Dr. Alison Cameron (Jennifer Morrison), singura prezenta feminina din echipa lui House, este imaginea tipica a unei mame si opusul personajului principal. Intotdeauna emotiva, implicata in viata pacientilor, vede totul prin prisma unor valori etice solide pe care deseori trebuie sa le incalce pentru a putea sa isi salveze pacientii.
- Dr. Eric Foreman (Omar Epps) este cel de-al doilea membru al echipei de diagnostic si un neurolog stralucit. Inca preocupat de diferentele intre afro-americani si albi, pare sa fie singurul destul de incapatanat sa ii tina piept lui House si sa isi sustina punctul de vedere pana in panzele albe. Ca si personalitate, este cel mai apropiat de House, desi incearca sa evite sa ajunga ca acesta cu orice pret.
- Dr. Robert Chase (Jesse Spencer) este un tanar australian, bogat si talentat, si cel din urma membru al echipei de specialisti in diagnostic. Deseori in contradictie cu House, nu isi exprima punctele de vedere fata in fata, dar da dovada de un individualism puternic in desele ocazii cand isi pune propriul interes inainte.
-Dr. James Wilson (Robert Sean Leonard) este singurul prieten al lui House si un specialist in oncologie. Wilson se chinuie cu personalitatea dificila a lui House si in tot acest timp incearca sa ii atraga atentia asupra faptului ca nu poate salva pe toata lumea. Desi sunt deseori in conflict, Wilson si House se sustin reciproc de fiecare data cand probleme emotionale intervin.
-Dr. Lisa Cuddy (Lisa Edelstein) este directorul spitalului Princeton General si singura persoana dispusa sa il tolereze pe House si toate cascadoriile sale. Desi o lupta continua are loc intre cei doi, de cele mai multe ori Cuddy ii face pe plac lui House, increzatoare ca va reusi sac rezolve cele mai dificile cazuri.

Format
4 sezoane a cate 24 de episoade de 45 de minute. Al 5-lea sezon este in filmari.

Opinie
Dupa serialele de succes ER si Gray's Anatomy, ideea unui nou serial pe aceeasi tema (echipe de doctori care salveaza vieti in spitale) parea sortita esecului, fara o abordare diferita si originala. Reteta e greu de gasit, dar se pare ca House MD a nimerit pe aproape, imbinand cu succes elemente clasice din ER cu un strop de CSI, dar renuntand la concentrarea pe cazul medical in sine si accentuand dramele dintre personajele principale. Dupa doar cate episoade iti poti da seama ca nu medicina este liantul principal al serialului, ci relatiile interpersonale foarte complex descrise care aduc mai multa emotie decat salvarea oricarui pacient. Din acest punct de vedere seamana usor cu Gray's Anatomy, dar numai in idee, caci punerea in scena a personajelor este unica si originala. Personalitatile medicilor sunt in afara sabloanelor conturate de sitcom-urile americane in atatia ani, 'partile intunecate' ale fiecaruia sunt scoase in evidenta intr-un mod foarte natural si, desi fiecare este departe de a fi un model demn de urmat, nu poti sa nu te identifici cu vreunul din personaje tocmai din acest motiv: sunt foarte reali.
Singura bila neagra pe care o pot da acestui serial este aparitia intarziata, dupa ce subiectul a fost intors pe toate fetele de nenumarate alte filme sau seriale. Daca ar fi aparut deodata cu ER ma indoiesc ca ar fi fost o competitie reala, House ar fi castigat de departe, chiar si la inceputul anilor '90. 
In ansamblu, recomand calduros acest serial oricui a fost catusi de putin atras de Gray's Anatomy, ER sau CSI; o sa va capteze atentia si interesul din primul episod. 9/10


Trailer-ul primului sezon il puteti urmari aici: